Cum combatem îngrijorarea excesivă?

Îngrijorarea este un fenomen natural, aproape inevitabil cu care toți ne-am confruntat cel puțin la un moment dat. Dacă aceasta nu este gestionată corect și îi este permisă depășirea limitei normale, devine un element dezadaptativ ce va îngreuna traiul zilnic.

În primul rând, este important să cunoaștem tipurile de îngrijorare. Aceasta poate fi împărțită în două categorii: îngrijorare normală, care are în cadrul ei griji reale; și îngrijorare excesivă, cu griji ipotetice, care stau sub incidența probabilității.

Acestea își au proveniența în câteva diferite surse. Îngrijorarea normală, reală, are un declanșator specific, bazându-se pe ceva ce are loc în momentul prezent și trece relativ repede. În acest caz, persoana respectivă deține un control destul de mare asupra situației, spre deosebire de cel al îngrijorării excesive, care poate interveni oricând în mintea noastră, fără a fi precedată de un eveniment anume, ocupând majoritatea timupului și fiind centrată pe viitor, deci greu de controlat.

Mai mult decât atât, există o legătură indiscutabilă între îngrijorare și nevoia de a deține controlul propriei vieți, cea dintâi apărând că rezultat al unui posibil dezechilibru apărut, ceva ce poate da peste cap planurile inițiale. Îngrijorarea poate lăsa impresia unei “rezolvări mentale” a problemei în cauză, fiind însă doar o soluționare fictivă. În momentul în care aceasta apare, avem tendința naturală de a urmări variabile ce tind a ne confirma grija pe care o avem, însă de cele mai multe ori acestea sunt mult exagerate, neavând verificare în realitate și o posibilitate de aproximativ 2% de a se îndeplini, după cum a fost demonstrat.

Deși îngrijorarea nu are oprire și odată ce șirul gândurilor negative începe, acesta continuă, având un efect de “bulgăre de zăpadă”, îngrijorarea are și o componentă de normalitate. Astfel, cu ajutorul ei putem anticipa potențiale probleme reale, construind ca rezultat și un model intuitiv de rezolvare a acestora. Există și reversul, în care îngrijorarea dusă la extrem ne împiedică rezolvarea activităților cotidiene din cauza gândurilor care ne preocupă, precum teama de viitor, evenimentele catastrofale imaginare și situații fără ieșire.

Trecând acum la metodele combaterii acestor impedimente, au fost strânse de-a lungul timpului câteva abordări care funcționează diferit, fiecare mulându-se pe anumite persoane.

Printre primele metode și cele mai fundamentale se află exercițiile de respirație profundă, meditația ghidată, preocuparea cu alte activității cu scop de distragere a atenției, și discuțiile cu persoanele ce au trecut prin situații similare celor care ne provoacă îngrijorarea. Cu toate acestea, uneori este nevoie de mai mult efort pentru a scăpa de o astfel de problema, având și câteva metode puțin mai complexe de gestionare.

Printre acestea se află construirea scenariului cel mai negativ. În acest fel, ne demonstrăm că indiferent care va fi rezultatul, suntem pregățiți să îi facem față.

De asemenea, o altă abordare care poate părea paradoxală în esență, presupune alocarea unui anumit timp special pentru a ne îngrijora. Este necesar uneori să lăsăm spațiu emoțiilor negative să se manifeste. Cu cât încercăm să le înfrânăm mai mult, cu atât vor avea un comportament mai violent, dezordonat, tumultuos, așa că soluția este să ne “împrietenim” cu stările noastre negative. Acordă-ți câteva momente să simți aceste lucruri la o intensitate maximă și vei căpăta astfel atât puterea de a le controla mai bine, cât și de a le disipa mult mai ușor.

Nu în ultimul rând, o altă soluție este să urmărim un anumit proces de autoanaliză în cazul apariției unei astfel de emoții. Întâi trebuie să ne auto-atribuim ipostaza de martor, încercând să ne privim situația cumva “de deasupra”. Astfel ne putem observa propriul comportament, ceea ce facem, cum avem tendința de a reacționa într-o astfel de situație. Apoi trebuie analizată cauza îngrijorării și ce ne menține în acea stare de alertă și de anxietate, iar în ultimă instanță este necesar să analizăm ce putem controla și ce ține de noi. Inițierea acestui proces solicită simultan o cantitate mare de voință, răbdare și control conștient, dar și un efort voluntar deosebit pentru reîntoarcerea în momentul prezent.

În concluzie, ingrjirorarea este, la baza sa, un fenomen normal și natural, pe care trebuie să îl acceptăm că fiind parte din viață, cât timp nu este depășită limita confortabilă, caz în care putem lua măsurile menționate în această postare.

P.S.: În cazul în care acest subiect v-a stârnit curiozitatea, sunteți invitați să continuați discuția în secțiunea “forum”, accesând butonul omonim!

De asemenea, temele abordate în această postare, alături de cele ce vor urma, nu includ date verificate științific. Ele sunt bazate pe curiozități și opinii personale, însă în cazul în care vor avea drept fundament un fapt științific, acest lucru va fi menționat ca atare. Mulțumesc!